În această zonă mirifică circulă legende conform căreia pe aici a păşit legendarul semizeu Hercules sau Heracles în căutarea lânii de aur sau eroul carpatin Iovan Iorgovan
Legenda lui Iovan Iorgovan
Legenda este prezentă pe valea Cernei. În legendă Iovan este numit „fiu de rămlean” adică „fiu de roman.” În variant românească hidra fuge de Iovan Iorgovan și se adăpostește în munți prin zona Closanilor. Acolo, sus pe Muntele Oslea, Iovan Iorgovan își încearcă paloșul pe o stâncă uriașă care se prabușeste și formează podul de la Ponoare.
În zona Cheilor Corcoaiei (cheile lui Hercule) are loc prima luptă unde eroul îi taie unul dintre cele cinci capete. Hidra străpunge muntele și fuge, lăsând în urma sa un traseu sinuos, straniile chei săpate în calcarele de pe valea Cernei, cu speranța că va ajunge prima să se scalde din nou în izvoare termale pentru a-și reface puterile. Iovan însă ajunge primul, se scaldă, prinde puteri și de fiecare dată îi mai taie hidrei câte un cap.
Acțiunea se repetă până cînd hidra, rămasă doar cu două capete, fuge pe valea Cernei către Dunăre. Oamenii, pentru a-i mulțumi, au cioplit aici în munte, o imensă statuie care astazi poartă numele de „bustul lui Hercule”.
În folclor Iovan Iorgovan a fost și un haiduc vestit și un vânător iscusit care a trăit probabil înainte de secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peșterile importante din zona Munților Mehedinți și culoarul montan al Cernei, în special în jurul localităților Orșova, Baia de Aramă, Băile Herculane și Tismana, apar în folclorul local ca locuri de refugiu ale acestuia.[3].
În volumul „Iorgovan – mit, legendă, baladă” (Casa Editorială Cuget, Simțire și Credință, București, 1995), scris de Enache Nedela și Mihai Floarea, sunt adunate 43 de variante ale baladei populare dedicate acestui erou mitic purtând nume de floare primăvăratică („Iorgovan” este înrudit cu persanul „erguan” – liliac, care la rândul său a avut ca etimon nostratic *orgo-, *ergo-). Autorii comentează, de asemenea, simbolurile acestei unice creații folclorice: pădurea – simbol al lumii imaginare, fetele – simbol al gintei latine, somnul – simbol al uitării, al pierderii identității, cucul – simbol al indiferenței, șarpele – simbol al opresiunii, musca golumbacă – simbol al perpetuării și multiplicării răului, darurile – mreana și fuiorul de aur etc.
http://www.drobetaturnuseverin.net
Legenda lui Hercules
Hercules, eroul legendar în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreună cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus. Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatică.,Hercules şi argonauţii ar fi ajuns la cataracta de pe Dunăre – Cazanele Dunării. Aici s-ar fi oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei. Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii.
Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus să intre in apa unui izvor ce se afla in vale să se mai înzdravenească, apoi a mai spus că si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca câmpului iar dupa baia in apa caldă erau mai vigurosi şi că localnicii când erau bolnavii sau aveau animale bolnave, rănite sau muşcate de şerpi veninoşi făceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieşeau afara şi ei si animalele se vindecau complet..Batrâna i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea şi se scalda aici in valeşiar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindu-si aripile stropi de apă cădeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formând o cascadă in munte numită Cascada Vinturatoarea.
Reluându-şi drumul, Hercules ajunse într-un loc salbatic numit astăzi Piatra Puşcata . Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflând că este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorâ un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei şi care le producea mari necazuri. Eroul i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului, dar inainte de a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a făcut un semn cu coada maciucii in peretele de stincă .
Hercules ajunse în sat care era fortificat şi bine apărat. Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.
Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în mod regulat câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua astfel sătenii aveau linişte un timp.
Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat. În momentul când balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. (de aici vine numele de Muntele Retezat) Apoi balaurul năucit de lovitura o luă pe Cerna în jos şi intră in Cheile Corcoaiei locul fiind strâmt balaurul rămase blocat, dar Hercules ocoli muntele ieşindu-i în cale. Acolo in chei în locul strimt Hercules se propti atit de tare să-i dea lovitura de graţie incit piciorul i-a intrat in stincă, urma fiind vizibilă şi azi.
Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli aşa de tare incât reuşi sa iasa din strâmtoare şi intră în locul unde işi avea vizuina. In locul lui au ramas ramas urmele luptei, muntele despicat în doua ,scobiturile rotunde din pereţii de stincă şi despicatura verticală prin care abia se intrevede un colţ de cer undeva sus de tot, e lasată de maciucă .
Hercules il urmări si ii aplica ultima lovitura omorându-l, sângele tâşnindu-i cu putere, formind izvoarele – Izbucul Cernei, iar ultima suflare ieşindu-i intr-un vârf de
munte, în locul ştiut astăzi de Grota cu aburi şi în avenele şi peşterile din jur.
Fata speriata, a trecut râul Cerna in Cheile Ţasnei ascuzindu-se într-o grotă, dar din cauza luptei dintre balaur şi Hercules si a zguduiturilor pământului intrarea în grota a fost astupatî de stâncile masive prăvălite de pe versanti .Hercules i-a auzit ţipetele disperate şi s-a apucat să elibereze intrarea grotei. insă un bloc enorm de piatra era chiar pe intrare. Hercules a incercat cu forta lui recunoscută să-l dea la o parte, dar nu reusi .Atunci luă măciuca şi-l sparse in două ,dar şi o parte din grotă , apoi luă bucatile de stincă şi le aruncă atit de departe că una dintre ele ajunse in mijlocul râului Cerna in locul numit La Bobot. Apa a fost oprită de stincă , trecind peste ea formând casacada Bobot din Valea Cernei . Locul in care a fost grota şi spartura de măciucă , este ştiut de oameni locului drept Gaura Fetei şi se poate vedea din poteca care trece pe deasupra.
După lupta cu balaurul Hercules trecând pe linga izvoarele de apă miraculoasă în drumul lui spre Dunare unde il aşteptau argonauţii işi aduse aminte de vorbele bătrânei Corcoaia . Se hotări să intre în unul din izvoarele termale, apoi ieşind de acolo mai puternic ca niciodată.
sursa :autor inf. legenda Barbu Gheorghe).